Un bilanţ sau bilanţ general este un document financiar-contabil pe care firmele îl prezintă cu anumite ocazii (trimestrial, semestrial sau anual) în care reflectă situaţia economică şi financiară a firmei la un moment dat. Acestea ne pot ajuta să vizualizăm clar situația unei companii pentru a putea prezice evoluția viitoare a companiei și, la rândul lor, dacă își gestionează corect capitalul acționarilor. Să vedem cum putem interpreta aceste documente și ce rapoarte putem folosi pentru a le analiza.
Ce este un bilanţ/bilanţ general?
Un bilanţ sau bilanţ general este a document financiar contabil pe care companiile le fac reflectă situația economică și activele a acestuia la o anumită dată. Aceste documente sunt întocmite periodic și ne permit cunoașteți situația activelor și a finanțelor prezent într-o companie. Un bilanţ constă din trei componente cheie:
- Activele companiei.
- Datoriile companiei.
- Capitalurile proprii.
Companiile ar trebui să depună eforturi pentru a se asigura că componentele bilanțului sunt menținute într-un echilibru sanatos. Activele unei companii trebuie să corespundă întotdeauna cu suma capitalului social adăugat la pasivele în valoare. Putem vedea aceste documente mai ales atunci când sunt prezentate rezultate trimestriale, care servesc drept referință pentru ca investitorii să știe dacă acțiunile unei companii se bucură de a sold în bilanţurile lor și la rândul său determina dacă este supraevaluat, subevaluate sau direcția viitoare pe care ar putea-o lua.
Cum se interpretează un bilanţ.
La început s-ar putea să ne simțim destul de copleșiți când vedem o cantitate atât de mare de date grupate în documentele bilanțului unei companii, dar este mai ușor decât pare. Mai întâi trebuie să ne uităm la partea care ne spune active pe care compania le detine (active) și Cum au fost finanțate aceste active (datorii)?. În active putem diferenția între cele care sunt curente și cele care sunt imobilizate, care se diferențiază în principal prin perioada de permanenţă în posesia companiei. Dacă activele vor rămâne în societate pt mai putin de un an (cum se întâmplă cu trezoreria, acțiunile companiei sau datorii în favoare) sunt luate în considerare active circulante. Pe de altă parte, dacă vor rămâne în companie pt mai mult de un an (cum se întâmplă cu investițiile pe termen lung, utilaje sau vehicule, clădiri...) sunt luate în considerare active imobilizate. În continuare avem pasive, care îi aparțin datorii ale societatii fata de banci, creditori sau altii. Putem diferenția două tipuri după cum am văzut în active; cel datorii curente, care corespund cu datorii cu scadență într-o perioadă scurtă de timp (mai puțin de un an) sau pasive necurente, care corespund cu Datorii datorate pe o perioadă lungă de timp. Împreună cu pasivele putem vedea și valoarea netă a companiei, care corespunde cu resursele proprii ale companiei. Averea netă provine din diferența dintre activele și pasivele companiei.
Componentele unui document de bilanţ al afacerii.
Citind bilanţul unei companii cu coada ochiului, putem vedea date importante, cum ar fi valoarea totală a activelor, valoarea datoriilor împreună cu datele de expirare ale acestora, soldurile conturilor, trezorerie şi capital social…Toate aceste date sunt colectate pe grupuri, care sunt clasificate în funcție de lichiditatea fiecăruia.
Cele mai importante rapoarte pentru bilanţ.
Pentru a măsura bilanțurile unei companii, există mii de rapoarte și metrici pe care le putem folosi pentru a măsura sănătatea financiară a unei companii. Mai jos le vom enumera pe cele pe care le considerăm cele mai utile atunci când analizăm un bilanţ/document de bilanţ general:
1. Levier financiar.
Pârghia financiară a unei companii rezultă din divizarea totalul pasivului companiei împărțit la totalul activelor. Acest calcul ne spune ce procentul activelor a fost finanțat cu resurse externe. Levierul financiar ridicat poate fi un semn de avertizare, deoarece poate indica faptul că compania are nevoie de mult capital extern pentru a funcționa. Dacă calculul depășește unu, ne spune că firma este supraîndatorată, ceea ce ne spune că firma are bilanţuri neviabile în viitor.
2. Datoria totală.
Datoria unei firme provine din împărțiți pasivele totale la valoarea netă a companiei, care ne spune că relația dintre mărimea datoriilor și capitalul propriu al companiei. Se recomandă ca nivelul de îndatorare al unei companii să fie sub 1, ceea ce ar indica faptul că totalul datoriile companiei sunt mai mici decât fondurile a companiei, un eveniment rar în companii.
3. Lichiditatea generală.
Raportul general de lichiditate ne permite măsura solvabilitatea unei companii într-o perioadă scurtă de timp. Acest raport rezultă din împărțiți activele curente la pasivele curente a companiei, ceea ce ne va permite să identificăm De câte ori poate compania să acopere pasivele curente cu activele sale curente?. Se recomandă ca nivelul acestui raport să fie întotdeauna peste 1.
4. Lichiditatea de gradul I.
Acest raport este similar cu cel despre care am discutat în paragraful anterior, dar în acest caz se scade din activele circulante valoarea stocurilor prezente în companie. Este cunoscută popular sub numele de Test de acid iar ca şi în cazul precedent, se recomandă ca nivelul acestui raport să fie situat de deasupra 1. Acest raport este unul dintre cele mai populare deoarece permite Măsurați lichiditatea unei companii rapid și fiabil, Având în vedere nu ia în calcul valoarea stocurilor prezente in compania. Acest lucru se datorează faptului că inventarul companiei Ele ar trebui vândute mai întâi pentru a calcula lichiditatea pe care le oferă.
5. Capital de rulment:
Acest raport ne spune diferența prezentă între activele curente și pasivele curente al companiei. Acest lucru ne permite să știm dacă cu activele curente ale companiei, adică ceea ce intenționează să factureze în mai puțin de un an, ar putea acoperi pasivele curente, adică datoriile care urmează să fie acoperite în mai puțin de un an.